eu de mică am lacul meu

m-am născut lângă el
și am învățat să-l înot

și-n timp ce-l înotam, îmi imaginam că zbor
deaupra caselor
(știam, sub lac a fost un sat întreg)

mai târziu m-am mutat lângă alt lac
aproape la fel, cu satul sub el
(anul trecut a căzut turla bisericii)

am povești cu ele
(cu lacurile de peste sate)
sunt povești cu soare, copilărie, zâmbet
cu vânt, fermoare de cort, undițe din bambus
cu dimineți albastre, răsărituri ori apusuri

toate, mână-n mână cu vara

ce nu prea fac este să-l vizitez iarna, când e rece și înghețat

așa că am pornit să-l văd, azi-dimineață
în tristețea lui din ultima zi din an

dar nu l-am găsit trist deloc
mai degrabă liniștit
cu gândul la primăvară

31 decembrie 2015, Bezid

©Cristina GÂNJ | Bristena Photography